Un interviu cu Christophe Buffin de Chosal despre cartea sa, “The End of Democracy”

Q: Titlul cartii e un mister pentru mine: de ce “The End of Democracy”? Aveti sentimentul ca democratia va fi in curind un sistem politic al trecutului?
A: Intelesul titlului comporta doua aspecte. Regimul politic din zilele noastre, pe care il numim democratie, si-a atins scopul pentru care a fost creat, deci e la capat de drum. Asa incit va disparea si va lasa loc pentru ceva nou.

Q: Si care a fost scopul democratiei?
A: Democratia a fost inventata si implementata cu scopul de a aduce la putere minoritati puternice care sa devina adevaratii suverani. Inainte, suveranitatea era in miinile regelui. Apoi, a fost transferata in miinile minoritatilor puternice si bogate, la inceput prin intermediul Revolutiei Engleze, in urma careia membrii Parlamentului au devenit beneficiarii acelui transfer, apoi prin intermediul Revolutiei Franceze. Astazi, transferul este in intregime realizat. Cei care exercita puterea politica, cei care sint alesi si vorbesc la televizor sint ei insisi controlati de oameni mai puternici decit ei, care opereaza din spatele ecranului. Cine sint ei? Sint puterile financiare: banci, companii de petrol, companii farmaceutice, fabricanti de armament si grupuri ideologice. Ei conduc societatea de azi. Ei decid principalele orientari politice, principalele legi, principalele nominalizari.

Q: Dar guvernantii si membrii parlamentelor sint alesi!
A: Da, sint, dar asta nu inseamna nimic. Democratia parlamentara are nevoie sa pastreze vii citeva ritualuri: alegeri, sondaje, dezbateri televizate… Atit cit sa le dea oamenilor impresia ca ei inca mai participa. In realitate, odata alesi, politicienii nu ii mai asculta pe votanti. Ii ignora pur si simplu. Ceea ce asteapta politicienii de la votanti este legitimitatea. Oricind un politician e intrebat despre deciziile sau indeciziile sale, el poate pur si simplu sa replice ca a fost ales si ca reprezinta vointa poporului, iar asta e suficient pentru a incheia toata discutia.

Q: Dar, in procesul electoral, eu ii aleg pe oamenii pentru care votez. Si ii aleg in mod liber, pe baza vointei mele.
A: Nu alegi nimic. Nu decizi cine sint candidatii de pe lista. Nu faci parte dintre cei care stabilesc candidatii. Votezi oameni pe care abia daca ii cunosti, probabil fiindca i-ai vazut odata la televizor. Tot ce stii despre ei e platforma lor de campanie si propaganda electorala insotitoare. Nu stii cui se subordoneaza, nu stii cine le finanteaza campaniile si nu stii ce au promis in spatele usilor inchise pentru a fi alesi.

Q: Dar politicienii alesi pot fi, totusi, trasi la raspundere pentru deciziile lor.
A: Deloc! Raspunderea politica e un termen gol de orice continut in democratie. Ati vazut vreodata un fost ministru sau presedinte luat la intrebari citiva ani mai tirziu pentru a justifica una dintre deciziile dezastruoase pe care le-a luat? Asta pur si simplu nu se intimpla niciodata. Se bucura linistiti de pensii generoase (platite din banii platitorilor de taxe) si nici ca le pasa de altceva. Nu pot fi trasi la raspundere fiindca sint alesi. Ar putea sa riposteze pretinzind ca raspunderea e a alegatorilor din circumscriptia lor electorala, dar raspunderea politica impartita intre milioane de alegatori nu e ceva tangibil si nici nu poate avea vreun rezultat concret.

Q: Si dvs spuneti ca toate astea au fost facute intentionat?
A: Exact! Democratia e un sistem in care minoritati organizate si puternice stapinesc peste o majoritate dezorganizata. Noi chiar asta sintem: o majoritate dezorganizata! Scopul este sa permita intereselor private sa prevaleze fata de binele comun. Democratia le permite minoritatilor puternice si bogate sa isi serveasca propriile interese prin mijloace politice. Le da acces la fondurile publice si la votarea legilor. Aceste minoritati se folosesc de democratie in propriul lor beneficiu. Binele comun nu le preocupa absolut deloc.

Q: Cum definiti “binele comun”?
A: Binele comun nu e pur si simplu suma intereselor individuale, fiindca nu poti sa cumulezi interese individuale opuse. Binele comun e deasupra intereselor individuale, e ceva comun tuturor. Autoritatea politica trebuie sa se ingrijeasca de binele pe termen lung al intregii societati si nu de binele pe termen scurt al indivizilor. Sa luam, de exemplu, securitatea nationala. Securitatea nationala ii priveste personal pe toti cei din tara, nu doar pe cei care locuiesc in apropierea frontierelor. Acelasi lucru se poate spune si despre chestiuni presante ca imigratia, taxele, educatia, sau scaderea natalitatii. In niciunul din aceste cazuri decidentii politici nu trebuie sa fie influentati de interese individuale. Ei trebuie sa ia decizii pe termen lung avind in minte binele comun.

Q: Dvs. credeti ca binele comun nu este servit de oficialii alesi? Credeti ca toti oficialii alesi isi servesc doar propriul interes sau pe cele ale grupurilor de interese speciale?
A: Nu. Accidental poti sa ai oameni de stat cu adevarat impartiali, dar ei vor fi exceptia de la regula. Principala tendinta a democratiei este sa produca politicieni deschisi la coruptie. In realitate, candidatii politici sint alesi in functie de disponibilitatea lor de a satisface interesele puterilor financiare. Apoi, odata alesi, sint coruptibili, fiindca vor sa profite din plin de puterea de care se bucura pe perioada scurtului lor mandat. Aceasta este o situatie win-win pentru politicieni si puterile financiare; insa restul populatiei pierde.

Q: Acei barbati de stat impartiali pot sa contribuie la reformarea democratiei si sa ajute la punerea sistemului politic inapoi pe calea cea dreapta.
A: Nu cred ca democratia poate fi reformata. Un conducator democratic care ar vrea sa reformeze sistemul ramine la putere doar citiva ani. Termenul este prea scurt. Daca ar incerca sa il reformeze, ar fi inconjurat de inamici si complet neutralizat. Uitati-va la Donald Trump! Probabil ca el si-a supraestimat limitele autoritatii. Sistemul ridica obstacole peste tot si il impiedica sa isi tina promisiunile (presupunind ca el vrea sa si le tina). O actiune politica are nevoie de mai mult decit de unul sau doua termene pentru a produce efecte. Uneori e nevoie de o generatie sau doua. Democratia e incapabila sa furnizeze societatii stabilitatea si remediile de care are nevoie. Cu ocazia fiecarui nou termen politic, partidul aflat la putere schimba si distruge ceea ce au stabilit predecesorii lui. Aceasta este alternanta politica: o pierdere de bani si de eficienta in detrimentul societatii.

Q: Dar care este alternativa la democratie? Ati recomanda o dictatura?
A: Dictaturile si statele totalitare sint rezultatele naturale ale democratiei. Acestea nu reprezinta opusul democratiei, si adesea merg impreuna. Cu timpul, democratiile degenereaza in mod natural in sisteme politice si mai vicioase. Fiind fundamentate pe false principii, pot sa devieze doar catre situatii politice dezastruoase, in detrimentul oamenilor pe care pretind ca i-ar conduce. Democratia se transforma in mod natural intr-o oligarhie, care inseamna puterea unei minoritati. Dar poate si sa degenereze in haos si razboi civil. Cind haosul democratiei nu mai poate fi controlat, cind pasivitatea politica aduce societatea in pragul auto-distrugerii, atunci pot sa apara sisteme politice mai puternice ca singura solutie. Ideea devine rapid foarte populara in rindurile unei populatii disperate. Dar este acesta un risc pe care un popor ar trebui sa si-l asume? In vechea republica Romana era posibil sa fie numiti dictatori cu scopul de a salva republica. Barbatul numit raminea la putere sase luni, nu mai mult. Romanii erau suficient de inteligenti ca sa inteleaga avantajele, dar si riscurile, dictaturii. Prin urmare, cea mai buna cale pentru a evita nevoia dictaturii este sa renunti la democratie.

Q: Deci, dvs pareti sa spuneti ca democratia nu e naturala. Puteti sa explicati asta?
A: Desigur. Sa ne uitam la toate comunitatile umane posibile si la caile prin care se conduc, fie ca sint familii, companii, scoli, administratii, armate etc. Acestea aproape ca nu recurg niciodata la vot pentru stabilirea conducatorilor si a regulilor. Capacitatea de a conduce e bazata pe competenta, calificari, proprietate, vechime in activitate etc. Dar e rareori bazata doar pe simple cifre. In schimb, aceasta e exact ce se intimpla in politica. Ceea ce inseamna ca societatea, care este comunitatea umana cea mai complexa, e gestionata pe baza unor reguli absurde, care nu sint aplicate nicaieri in alta parte deoarece sint irelevante sau periculoase. Nu e revelator?

Q: Nu m-am gindit niciodata la democratie in felul acesta…
A: In democratie, oricine, chiar si cel mai ignorant, chiar si cea mai imatura persoana poate sa voteze si sa confere putere politica celei mai putin calificate si celei mai putin demne de incredere persoane. Acest lucru e irational. Barbatul acesta, de care depinde soarta a milioane de oameni, ar putea fi cineva caruia, in conditii normale, nu i-ai acorda nici cea mai mica atentie. Dar intr-o democratie acest barbat poate sa fie stupid, necinstit, corupt, necalificat sau imoral.

Q: Dar nu e obligatoriu sa fie asa.
A: Corect. Dar te multumeste, ca alegator, sa-ti spui ca democratia poate, doar in mod exceptional, sa dea puterea politica unei persoane merituoase? Pentru a fi ales intr-un sistem democratic e mai bine sa fii imoral, fiindca oferi mai multe garantii celor care vor sa te manipuleze. Conducatorii morali, calificati, idealisti nu sint bineveniti in politica fiindca refuza bacsisurile si vor doar sa serveasca binele comun. Oamenii morali acced rareori la putere fiindca ei isi urmeaza propria constiinta si e prea dificil sa fie manipulati. Acesta e motivul pentru care nu prea ii gasesti in politica.

Q: In concluzie, e corect sa spun ca dvs. nu priviti democratia ca pe o culminare a evolutiei politice?
A: Mai intii, eu nu cred in evolutia liniara. Exista o multime de accidente si involutii in istoria umanitatii si consider ca democratia e un accident sau o involutie prin comparatie cu sistemele politice precedente. Democratia e rezultatul unei dramatice rupturi in istoria omenirii, incepind cu Revolutia Franceza. Din nefericire, aceasta nu a luat in considerare suficiente aspecte ale experientei umane pentru a feri societatea de rataciri. A incercat sa re-inventeze societatea umana, ceea ce e nebunesc si pretentios. Aceasta a deschis portile sistemelor bazate pe ideologie, ca nazismul, fascismul, comunismul, iar acum democratia, care sint contrare naturii umane, auto-destructive si in mod clar benefice unei minoritati elitare. Eu cred ca a venit vremea schimbarii.

Q: Va ginditi la o schimbare anume?
A: Am citeva idei. In prezent lucrez la o carte care va prezenta unele posibile schimbari care ar trebui facute. Va fi o continuare a acestei carti.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s